...am citit-o
sunt carti pe care dupa ce le-am citit, mi-am dorit sa le fi citit mai demult, sa le fi recitit de o mie de ori, sa fi vazut filmu, sa fi multe...
dar asta...putea sa ramana linistita pe lista cu ce imi propun sa citesc
o fi cu eros...subiectul meu preferat, chiar sapte povestiri...dar nu m-a impresionat deloc
Subiectul cartii e senzatia de deja-vu pe care o au doi oameni necunoscuti ca s-au mai intalnit intr-o alta viata, ca se inteleg din priviri, ca sunt unul sufletul-pereche al celuilalt...etc
Cartea incepe cu capitolul intitulat "Inceputul", se termina cu capitalul "Sfarsitul" si intre astea sunt sapte povestiri desfasurate de-a lungul istoriei omenirii, cu titlu numele femeii din episod, ce vor sa sugereze cum a calatorit sufletul indragostitilor dintr-o viata in alta.
Mi-a trebuit vreo jumate de carte ca sa ma prind ca Rebreanu chiar a avut intentia sa lege naratiunile (Marius si-a dat seama de asta numai cat s-a uitat pe cuprins). Dar...mi s-a parut fortat.
Ca sa-mi placa o carte trebuie sa fie discreta, sa para scrisa usor, natural, asa cum pare dansul de la patinaj artistic, de-ti vine sa faci si tu o pirueta prin casa, dar cartea asta parca e o schija, un plan
Fiecare cu gusturile lui.
RăspundețiȘtergereEu am citit cartea asta cand eram, cred, mai tanara decat esti tu acum. Nu stiu daca asta o fi fost motivul, dar mi s-a parut de-a dreptul fascinanta, ca si cum as fi patruns in visele stranii ale altcuiva... Si am citit-o pe nerasuflate :)