Amintirile rechinului - Steven Hall

De prea putine ori mi se intampla ca dupa ce am citit cartea, descrierea de pe spate, sa se potriveasca cu impresia pe care mi-a lasat-o mie. Dar subscriu intru-totul la citatul din The Independent: "Inovator, postmodern, metafictional...cea mai originala experienta de lectura a anului, un roman care nu seamana cu nici un altul aparut in ultimele decenii."
Romanul este povestea unui tanar - Eric Sanderson - care isi pierde memoria ca efect al unei amnezii disociative cauzate de reprimarea amintirilor dureroase si a sentimentelor de vinovatie legate de moartea prietenei sale. Convins de ineficienta tratamentului medical, Eric incepe sa studieze mesajele si textele codificate trimise de eul sau anterior si sa creada cu tarie ca pierderile sale de memorie sunt provocate de fapt de un rechin conceptual care traieste in fluxurile gandirii, hranindu-se din amintirile oamenilor.
Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa nu vreau sa se termine cartea, pentru ca in putinele pagini ramase nu o sa aflu totul despre el, despre celalalt el, despre ea, despre rechin, imi raman prea multe intrebari. Nu-l intelegeam pe Marius care dupa ce citea ditamai seriile de SF-uri cauta innebunit continuarea. Cum nu exista? Dar ce face autorul, sa scrie mai departe...ramane cititorul nelamurit!
Mi-a placut cartea asta nespus, poate si pentru ca e altceva decat clasicele romane pe care le-am citit pana acum. Eram cu mintea cand un personaj, cand altul, si cred ca toate personajele la un loc. E o carte pe care as recomanda-o oricui, indiferent ce gen de literatura ar fi preferat pana atunci.